Pentru prima dată din anii ’90, Moldova se confruntă cu riscul unui colaps energetic, economic și social de proporții. Creșterea bruscă a prețurilor la gaze naturale și energie electrică, programată pentru 1 ianuarie 2025, în lipsa unor rezerve pentru a oferi compensații populației, amenință să genereze o criză socială fără precedent.
Sute de mii de cetățeni ar putea fi obligați să aleagă între a suporta foame sau a sta în frig. Nu este o metaforă: oamenii vor trebui să decidă pentru ce să cheltuie ultimii bani — pentru încălzirea locuințelor sau să cumpere cu o pâine mai mult, or pentru mulți, carnea, laptele și brânza vor deveni produse inaccesibile.
Aceeași catastrofă socială ar putea amenința și Transnistria dacă autoritățile din această regiune nu vor identifica modalități de a menține actualele tarife scăzute pentru populație. Acest lucru depinde în mare măsură de posibilitatea de menținere a acordurilor privind furnizarea neîntreruptă a gazelor rusești pentru Centrala termoelectrică de la Cuciurgan situată în Transnistria, de unde Moldova achiziționează energie electrică la tarife accesibile.
Această situație dezastruoasă își are rădăcinile într-o politică de „euro-optimizm” necontrolată, începută cu mult înainte de venirea la putere a Maiei Sandu și PAS, în 2020-2021.
În 2010, după ce prima „Alianță pentru Integrare Europeană” a venit la putere, Moldova a devenit membră a Comunității Energetice a Europei de Sud-Est (care pe lângă UE include și un număr de țări care nu sunt membre ale acesteia), ceea ce a condus la obligativitatea Moldovei de a adopta legislația corespunzătoare celui de-al doilea și al treilea pachet energetic al UE pentru a crea o „piață a energiei liberalizată și competitivă”. În anii următori, principalul slogan al integratorilor europeni a fost independența energetică față de Rusia „autoritară și agresivă”.
Liberalizarea pieței gazelor a fost cauza care a condus Moldova la actuala catastrofă, și nu blocarea gazoductului de către Ucraina. În 2021, autoritățile pro-europene au refuzat renegocierea unui contract stabil pe termen lung cu Gazprom, optând pentru achiziții de gaze pe piața spot, în ideea că prețurile globale vor scădea. Jurnalista moldovenească Elena Levițcaia-Pahomova scrie pe canalul său Telegram că țara nu era pregătită pentru o astfel de practică:
„Ce este o piață spot? Amintiți-vă de „Lupul de pe Wall Street”, „The Con Man” și alte filme de la Hollywood. Totul este la fel. Aceiași jucători, „tauri” și „ursi”. Dar ei au uitat să ne avertizeze despre asta sau nu au știut ei înșiși despre asta. În acest sistem, riscul va fi constant — să nu fii la timp, să te grăbești, să plătești în exces. De aceea, țările mai mari și mai inteligente caută contracte „lungi” pentru a putea planifica ceva. Ghicirea prețului este imposibilă.”
În 2024, Moldova a cumpărat gaz pentru prima dată de pe piața spot din România. Dar s-a dovedit că nu există vânzători capabili să furnizeze imediat volume mari care să satisfacă nevoile unei țări întregi, deși mici, cu o populație de câteva milioane de locuitori.
În ajunul alegerilor prezidențiale și a referendumului privind integrarea europeană, autoritățile au ascuns populației problemele respective. Măsurile urgente care urmau să fie luate în august nu au fost luate, deoarece acest lucru ar fi prejudiciat campania electorală. Autoritățile au început să ia măsuri în grabă, inclusiv vizita ministrului Energiei Victor Parlicov în Rusia (potrivit căruia independența energetică se presupune că a fost asigurată), cu doar o lună înainte de ziua decisivă, de Anul Nou.
Acum, conducerea a început să caute vinovați. Astfel, au fost demiși ministrul Energiei Victor Parlicov, membrul Consiliului de Supraveghere al Moldovagaz, Sergiu Tofilat și șeful companiei Energocom Victor Bînzari — toți, până nu demult membri activi și loiali ai echipei Sandu și PAS. Însă aceste măsuri nu au rezolvat problemele structurale, ci doar au generat tensiuni suplimentare în interiorul clasei politice.
În realitate, Moldova nu are altă alternativă decât revenirea la practica contractelor pe termen lung cu Gazprom sau orice altă companie care poate oferi condiții adecvate la un preț adecvat. Alte state membre UE, precum Ungaria, au găsit soluții prin contracte avantajoase cu furnizori din Azerbaidjan, reușind să mențină prețuri scăzute pentru consumatori. Astfel, Ungaria are cel mai mic preț al gazului din UE pentru consumatorii finali — 102 forinți (0,25 euro) pe metru cub.
Pentru a implementa o astfel de strategie, Moldova are nevoie de o guvernare orientată spre interesul național, capabilă să ia decizii pragmatice și să câștige sprijinul populației. Alegerile parlamentare din 2025 reprezintă o oportunitate pentru schimbare, dar succesul depinde de renunțarea la iluziile liberal-mesianice care au adus țara în acest impas.
Vladimir Bucarschi
